Tipatul distantarii

 

Stand langa geam si savurand linistea ploii, mi-am adus aminte de o scena vazuta intre doi colegi de munca. Desi se aflau unul langa altul, vorbeau foarte tare…parca tipau. Un coleg i-a intrebat de ce isi vorbesc cu aceasta tonalitate, la care a primit drept raspuns ca vorbesc tare ca sa se auda. Adevarul din spatele acestor vorbe era ca erau suparati unul pe altul. Acest lucru a dus la distantarea inimilor lor, si ca sa parcurga acea distanta, vorbeau pe un ton ridicat.

Cu cat suntem mai suparati, cu atat simtim nevoia sa vorbim mai tare, intensitatea glasului nostru este in raport cu distanta  care se creeaza intre inimi.

Oamenii care se inteleg si traiesc in armonie, isi vorbesc pe un ton calm. Indragostitii isi soptesc vorbe dulci, cei care ajung sa cunoasca iubirea…savureaza linistea, nu mai au nevoie de vorbe, se inteleg din priviri. Inimile lor sunt atat de unite incat se contopesc in una singura.

 Sa scurtam calea…sa cautam pacea…sa ne apropiem inimile ca nu cumva distanta  care se creaza sa fie prea mare si astfel sa ajungem sa nu ne mai auzim!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s